Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie,
Aş pune lege lumii râzândul tău delir,
Aş face al tău zâmbet un secol de orgie,
Şi lacrimile-ţi mir... Mihai Eminescu

Negru si Rece

Noaptea se lasa din ce in ce mai greu, frigul o imbratiseaza si o face si mai sumbra. Linistea nu mai vorbeste ca altadata, intunericul nu mai lumineaza ca odinioara, nimic nu mai e cum era candva. Totul e nou, e rece, e inspaimantator de rece, e foarte rece. Nicio stea nu se zareste, totul e atat de negru, atat de rece si foarte rece. Luna incearca sa isi arate fata in spatele noriilor grei si pentru o clipa reuseste dar dureaza foarte putin, mult prea putin, de fapt totul se scurge atat de repede si tot ce e frumos dureaza atat de putin, nici luna nu mai are putere sa razbata gerul si profunzimea intunericului, se retrage infranta si isi vede in continuare de drum, norii atat de grei si atat de sumbrii adancesc frigul, creand o adevarata prapastie deasupra noastra, in care cu totii ajungem mai devreme sau mai tarziu. Adevarul e ca noi am transformat noapte asa cum e acum, rece ,rece, foarte rece.Rautatea care ne curge prin vene se reflecta acum in tot ceea ce e frumos, distruge tot ce ne inconjoara, anihileaza frumosul, inghite lumina si imbratiseaza bezna grea. De ce dragostea nu se imparte doar cu natura, de ce suntem atat de egoisti sa ne iubim doar pe noi insisi? Natura nu merita....si acum se razbuna...e momentul ei...

Reflectie

Privesc in gol.Privesc pe fereastra,caut ceva dar nu stiu ce.Nu imi place ceea ce vad,incerc sa privesc mai atent.Simt durerea,o vad ,dar nu o pot atinge,un fior rece imi strafulgera tot trupul.Continui sa caut,dar nu gasesc.Privesc in jos,incerc sa patrund cu privirea ceata densa care parca imi sterge orice contact cu realitatea.Zaresc undeva un caine singuratic in a carei privire se citeste o profunda si o infinita tristete.Incerc sa ii zambesc,dar parca fara efect.Isi paraseste,fara sa intoarca o clipa privirea inspre inapoi,barlogul provizoriu care se chinuiese sa si-l incalzeasca toata noaptea, si se indreapta spre incertitudine,spre necunoscut,spre acel ceva pe care cu totii il cautam.Nu pare sa il intereseze cat timp mai are nu ii pasa de nimic din jurul lui,incearca doar sa supravietuiasca ca intr-un final sa ajunga la acel ceva.Viseaza de mult si acum e mai aproape mai mult decat niciodata.Nu simte nici macar piatra care se rasfrange atat de firav in trupul sau.Se uita si vede o umbra,nepasarea e prea mare ca sa ii pese de unde venise acel ceva de care se simtea strain.Stia ca nu apartinea acelui loc,stia ca acolo nu ii era locul,stia ca undeva are sa-si gaseasca linistea,stia ca momentul acela se apropie,stia si nu inceta sa spere.Acum,nimic nu il mai putea opri,orice obstacol era inutil.Orizontul ii parea atat de aproape,atat de firav si atat de insetat,incat privirea lui il fixa.Stia ca acolo e ceva ce isi dorea,ce anume,nici el nu stia exact.Trebuia sa ajunga cumva acolo,trebuia sa zboare,trebuia.Asa simtea el,dar era ceva ce nu-l lasa s-o faca.Era o bariera care parca in ziua aceea nu se ridica,era un zid imens care tocmai atunci nu putea fi trecut.Trebuia sa gaseasca o cale sa patrunda,sa invinga tot ce tinea de lumea in care se simtea prizonier,trebuia sa ajunga in eternitate.Trebuia sa o faca.Poate nu era momentul sa ajunga acolo,dar imposibil acum trebuia sa se produca,acum si nu mai tarziu.Ultimul fir din suflarea mult prea obosita se scurse in sfarsit.Se simtea usurat,eliberat,stia ca a invins imposibilul,stia ca a depasit cu mult rautatea,stia ca acolo unde merge o sa-i fie bine.Orizontul era din ce in ce mai larg,il astepta,stia ca trebuia sa vina de la inceput.Stia ca era momentul.Pana si umbra aceea pe care o zarise mai devreme se oprise parca din timp si privea spre nicaieri.Privirea ei rece ingheta tot ce atingea.Acum s-a petrecut inevitabilul:plecase,plecase undeva…Am inchis fereastra si am tras cu tristete perdeaua greoaie privind spre ceva,spre undeva…

S-a stins maestrul Gheorghe Dinica

Am pierdut o mare valoare a teatrului romanesc... am uitat de gripa porcina,am uitat de mizeria din politica,pentru moment am uitat de rutina si m-am oprit o clipa pentru cugetare.Pierderea pe care filmul si teatrul romanesc a suferit-o e una care ar trebui sa ne trezeasca din cotidian, o durere pe care nimeni nu va putea vreodata sa o inlocuiasca.Nu a iubit televiziunea, a incercat dintotdeauna sa se fereasca de acest circ mediactic care acum ii va da o importanta nedorita,de multe ori a iesit in evidenta exact cand nu se astepta,iar replicile lui au ramas memorabile.O sa spuneti ca sunt simple replici si punct,dar orice replica trebuie bine "manuita" si nu poate face asta oricine.Am avut multe de invatat de la acest actor monumental,care a iubit viata si a stiut dintotdeauna sa aprecieze valorile adevarate.A fost un om simplu,dar ambitios si foarte talentat, a stiut sa se bucure de viata pana in ultima clipa.Din aceasta enorma pierdere putem invata un singur lucru: sa ne apreciem valorile atat timp cat sunt in viata sa le evidentiem si sa stim sa le iubim. La ce foloseste "incoronarea" lor dupa mare trecere.Ce folos? Sa fim noi insusi satisfacuti ca "ne-am facut datoria"?

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Minti de “cumparat”

Suntem in plina campanie electorala si deja ne simtim scarbiti de aceasta mizerie care mai nou se numeste politica.Pana si cuvantul asta,”campanie” paca ne zgarie auzul,deja incepem sa ne gandim la noroiul improscat din toate partile de “pretendentii puterii”. Fiecare dintre ei,adevarati clovni ai societatii incearca sa isi faca cat mai bine numarul,astel incat sa-si convinga “ceata” sa le fie alaturi,sa-si imbogateasca pe cat se poate foloasele personale.Cine se mai gandeste in ziua de la patriotism, la iubire fata de semeni si la responsabilitate,in momentul in care li se dau in mana fraiele tarii? Sa fim seriosi,niciunul dintre cei alesi nu au asemenea intentii,asta o stim cu totii.Important e sa isi joace rolul cat mai bine, sa stie sa manipuleze “ceata” prin promisiuni idealiste si iluzii ieftine.Toti promit solemn ca vor face ca tara lor sa fie dominata de responsabilitate,simt civic si iubire de semeni, nu mai mentionez proiectele marete care indraznesc sa le propuna,desi sunt constienti ca niciodata nu le vor pune practica. Dar,pana la urma tot noi suntem cei vinovati. Ne lasam prea usor,mult prea usor cumparati, daca suntem in situatia de ne vinde votu’ ala nenorocit pentru un mic si o bere nici nu ar mai trebui sa avem pretentia sa avem un lider care isi merita pozitia.De multe ori comoditatea sau hai sa-i zicem mai bine lenea,ne indeamna sa facem orice altceva in afara de a merge la vot.Incropim orice alta activitate si uitam ca avem un drept pe care oricum tot noi pierdem daca nu-l exercitam si oferim sansa tuturor “ciobanilor” sa ne conduca.Asa ca de data asta trebuie sa facem ceva,trebuie sa ne gandim la viitorul nostru,trebuie sa fim mai optimisti,trebuie sa invatam sa fim oameni,trebuie sa invatam sa alegem noi nu sa ne lasam influentati sau chiar manipulati, trebuie sa luam atitudine.Haideti sa nu ne lasam prada discursurilor lipicioase,sau discursurilor de repros in care nu stiu altceva decat sa traga de urechi pe “veteranii” lor, cum ca n-au facut una sau alta, haideti,de data asta, sa le radem in nas..Nu are importanta pe cine votati sau cum votati(atata timp cat o faceti legal),important e sa votati sa mergeti la vot.Noi trebuie sa schimbam ceva si daca noi nu facem nimic nu o sa faca nimeni.